Viaţa ca un joagăr

Caracterele adevărate fac o chestie deşteaptă când există posibilitatea să rămână în memoria colectivă pentru ceva: dau vina pe alţii, în caz că treaba respectivă nu iese bine. Frederick R. Barnard a fost un manager de advertiseri sau un manager advertisorial pe la începutul secolului în New York şi el a găsit un filozof japonez pe care să-l învinovăţească pentru cuvintele din cauza cărora ne amintim de el. Foarte convenabil, zic, să dai o sursă atât de ambiguă dar tot ce e oriental e automat adânc pentru că ăia cu ochii la 45 de grade au nevoie de o altă profunzime a perspectivei ca să vadă lucrurile faţă de noi ăştia care tindem spre 0 (grade).

Şedea Fred într-o zi, cu picioarele pe biroul propriu, cum se cade unui manager, şi scârmându-se cu arătătorul în nas a hotărât că cică o poza face cât 1000 de cuvinte, direct interesat de faptul că de acum înainte dacă nu am inspiraţie o să pun o dată la câteva zile o poză jumate, că pe la 1500 de cuvinte bate media postărilor. Precum am zis, aşa să şi intre în producţie dar nu de-acum, pe mai încolo!

•••

Unii oameni ar crede, dar eu nu sunt printre ei, că de la un punct încolo începi să îţi dai seama că în limba română sunt anumite litere care se pronunţă diferit în funcţie de căciuliţele şi virguliţele adiacente sau chiar de deasupra şi dedesubt. Pentru majoritatea de pe vremea mea punctul ăsta se izbea cam cu un an înainte de clasa întâi, cel târziu în clasa a doua. Mi-a dat de înţeles Andreea Esca într-o conversaţie pe care o aveam, eu pe canapea şi ea în faţa mea, pe sticlă, că România a ajuns pe ultimul loc în Europa la alfabetizare şi că sunt mulţi, hăt până-n vreo 30% din pruncii de pe băncile şcoliceului care nu ştiu să citească şi implicit să scrie.

Ce legătură are asta cu diacriticele? Păi evident, oamenii care nu ştiu să le folosească după ce termină o facultate aşa, neştiutori şi luându-şi numai examenele orale pentru că în vorbire diacriticele nu se văd, se simt, ajung să fie obligaţi să îşi câştige o pâine, un iPod, un Audi la mâna a doua muncind. Şuvoiul de tineri absolvenţi se îndreaptă-ntâi spre advertising, că acolo nu e cu calcule şi ‘aflaţi dublu-ş din ecuaţia:‘ deci pare a fi mai simplu. După ce se umplu de stagiari firmele de PR şi advertising valul se răsfrânge cu urmări la fel de grave în alte domenii care nu sunt relevante pentru acest text.

Gata pentru paste

Am primit mailul de mai sus din care am pregătit pentru vizionare doar titlul ca să nu carecumva să fure alţii conţinutul şi să mă lase me mine cu gura apându-mi. Eu sunt pregătit pentru paste dintotdeauna, ele fiind una din mâncărurile mele preferate. De preferat bologneze, că am băgat de-a milaneze de mi s-a acrit în ultima vreme fiind singurele pe care ştiu să le fac şi-mi ies. Dar uite cum din cauza DTpiszdelor (refuz să cred că un bărbat nu şi-ar fi dat seama) limitate la setările de bază şi fără limba română în, ciudat, România, mi-e foame. Acum ar fi frumos din partea lor să îmi comande o porţie de paste începând de mâine până pe la Sf. Aşteaptă ca să nu fie publicitate falsă şi amăgitoare.

•••

Oamenii îşi cumpăra haine noi pentru că ei vrea să să fută şi pe cât posibil alţii pe ei că suntem nişte leneşi tăţi fără excepţii. Jaba zice vreuna că ea dă banii pe o rochie pentru ca că să se simtă bine în pielea ei, tot în pielea ei şi-ar dori dânsa să vrea să intre şi altul pe care prin vederea stofei să-l convingă că ea e cultă şi că merită introducerea.

Acestea fiind zise, mi-am luatără imediat după salariu o cămeşă, să am ce să pui pe mine în vederea prezentatului la teatru, unde să ocup un loc cu faţa spre scenă şi să mă râd sonor. Nu sonor ca un delfin dar aproximativ, asemănarea nu e foarte deplasată decât dacă ne gândim la ochi pentru că nu am văz’t până acum nici un animal marin cu ochelari.

Viaţa delfinilor e cu mult mai bună decât a oamenilor. Au aceleaşi bucurii, şi anume sexul de plăcere, fără nici un fel de alte probleme specifice nouă, şi când spun nouă mă includ şi pe mine. Asta ca un fel de paranteză fără ().

Piesa pe care am înghiţit-o cu gogâlţuri de cafea şi destule icnete de râs fu O piesă deşănţată, la Godot într-o anume regie şi cu anume actori (care pot fi găsiţi prin dare de click pe link). Singura treabă pe care chiar ţin morţiş să o zâc e că da, dom’le merită să-ţ’ pui pampeon şi să te mai tragi pe la teatru din când în când deoarecăci şi actorii e oameni şi te face să te hăhăi. Textu’ e semnat de una din actriţe aşa că-i nou şi original într-o ţară veche şi Pont(a)ificată în plagiaturi.

•••

Cred că e din nou cool să îţi iei chestii de la Apple. Am trecut prin perioada în care le deţineau numai puţini oameni, după aia, încurajaţi de numărul care părea a fi constant mic tot mai mulţi au sărit să-şi cumpere un măr, mai de ascultat, mai de vorbit la şi cu el. S-a ajuns la un platou (de mere) în care acum aveau mulţi aşa că a luat-o iar la vale, ceea ce ne aduce în prezent. Pentru publicitatea asta deloc mascată accept ca formă de plată orice fel de Book Pro produs dupe 2012. Că-i făcut pe vapor, că-i udat cu sânge nu mă interesecţionează, laptop să fie. Sau oi tabletă, nu-s lacom. Nu, nu mi-a tras-o auto-corectatorul, aşa am vrut să scriu pentru că plecând de la piese silconate şi ajungând tot la dânsele în sensul de oile de la televizor, aş vrea să văd o oaie la tabletă, cam ce mănâncă oamenii supra-extra-tereştri in racheţile lor. Da’ să nu se înţeleagă greşit, accept şi un iPad.

•••

Stăteam şi mergeam (în acelaşi timp, deci) din link în link (se îngroaşă gluma) şi am dat peste o reclamă care se holba la mine cu ochi reci transmiţând un singur mesaj : ‘fraiere, te-am făcut’. Site-ul e ăsta, complet cu fix prima poză de care vorbesc, aia la Monor.

Ca un sclav al advertisingului ce sunt, eu beau lapte pentru că am văzut că dacă vreau să ajung în NBA te-ntreabă la intrare şi Zuzu e alesul pentru că sună într-un fel şi a avut o reclamă în acelaşi fel iar eu eram opus dar îl consumam ca hipsterii, ironic, înainte să fie asta la modă. Însă oamenii care fac hypermarketurile nu sunt ei proşti degeaba, ca mine, conform proverbului (prost să fii, noroc că sunt), ei pun într-un singur loc toţi lapţii pe care îi au, na fraiere, decide. Ani întregi a fost o alegere uşoară, pentru că aveau Zuzu dar în ziua în care nu mai era mi-am dat seama că sunt total nepregătit de viaţă sau şcoală să iau o decizie informată în legătură cu ce alt lapte să-mi procur spre ingerare şi calcificare imediată.

Pus dintr-o dată faţa în faţa cu libertatea (câh!) de a alege şi fără criterii disponibile m-am gândit eu în mintea mea şocată de situaţie că cel mai bine aş face să încep să citesc de pe cartoanele de lapte şi că probabil acolo voi găsi destule informaţii. De asta am murit noi la revoluţie, ca să avem libertatea de a alege. Nu ştiu exact ce mă aşteptam să descopăr înafară de ‘Lapte. Făcut din: lapte. Poate conţine urme de arahide,’ dar fără să vreau am picat în capcana de care vorbeam mai sus: m-am făcut vulnerabil la advertising (dublu-câh!).

Primele câteva cutii erau banale dar am ajuns la Monor, care incidental e şi numele fostei mele profesoare de matematică din liceu, o femeie cu care m-am înţeles pe direcţia lui nu aşa că pleca din start cu handicap. Asta ca să nu zic că era şi cu vreo 30% mai scump decât celelalte pentru că dacă zic că era cu un leu mai mult nu se înţelege destul de bine diferenţa. ÎNSĂ! când am apucat să citesc povestea tristă care era pe spatele cutiei mai-mai că mi-au dat lacrimile gandindu-mă la sărăcii oameni care nu au multe înafară de vaci cu lapte şi care ar fi bucuroşi, dacă treci pe acolo,  numai să te opreşti să stai puţin de vorbă cu ei.

Am încercat să găsesc o cutie de lapte Monor să-i fac o poză să demonstrez parşivenia cu care a fost exploatat sentimentul de milă şi două saptamani, trei hypermarketuri şi vreo 20 de magazine de cartier mai tarziu n-am reuşit.

Da, m-au lovit în sentimenţi şi l-am cumpărat. A fost bun. Nu cu 30% mai bun dar bun.

Anunțuri

Două dileme și o proastă

După cum am precizat și vreau să se înțeleagă clar, am un serviciu stabil, unde mă duc și ei îmi deschid ușa după care îmi arată un calculator cu gesticulația implicită de marș la căcat, râmă, fă-ne bani. Serviciul ăsta la care mă duc eu și ei încă mă primesc este foarte interesant în măsura în care îmi prezintă aproape săptămânal câte o dilemă, în rest e repetitiv și ucigaș de neuroni și visuri, vise și erecții spontane. Săptămâna asta am o dilema temporală: cum fac eu să treacă mai devreme dar și să stea în loc timpul, ca să nu vină weekendul și după el săptămâna viitoare? Aștept idei, de preferat pentru un perpetuu joiovineri.

Mai nou ascult muzici pe iutubi cât fac ultima chestie repetitivă care implică să trimit mailuri idioate și prost formatate unor idioți așijderea și asta e singurul mod de a mă distrage de la dorința, de altfel intensă, de a mă sinucide de plictiseală prin omorâre definitivă. Că doar de aia e muzica, să poți să o asculți ca să te simți mai bine, nu? Greșit! Depinde ce asculți. Mai e și alte variabile dar pentru că e pe iutubi cea mai importantă dintre ele e să fie continuă și variată adică să nu fie un cântec și după aia să îi el iar.

Lista mea de muzici de la favoriți e numai cu muzici triști adăugați când îmi plângeam de milă după pijdi, când o fi fost și asta, că fu un proces îndelungat de-a lungul mai multor ani în care am alternat atât muzicile cât și pijdiile. Nu pot pretinde că sunt un connoisseur al domeniului în cheia sol dar în ălalalt cred că pot da lecții (organizez cursuri pentru începători și avansați, avantajos), de milos de mine ce sunt.

Sărind de la o idee la alta că o curvă înspre impresia de acceptare socială a diagnosticului de nimfomanie, de ce căcat suferă toți pe fix aceleași melodii în mieji de nopți? Că-i un ciclu (hă hă hă) și aici, prima parte e cu lăunli, uuundee eeeești, n-oi mai găsi pe nimeni ca tine plus melodiile deținute în comun de cei doi cetățeni care își continuă viețile împreună separat. Partea doi e cu melodii în care sexul opus dar foarte feminin e subordonat total sub formă de cârpă de șters adidașii după ce ai călcat în căcat pe stradă, cum ar fi Cheia de sub preș a lui Ombladon, o melodie de altfel foarte expresivă.

•••

Din categoria ‘Mai dă, Doamne, prostie, că parcă nu-i destulă,’ subcategoria ‘Șiii făcuuuu?’ am o colegă la muncă, spre deosebire de la școală pentru că pe aia am terminat-o și mai am numai foste colege însă munca am de-a pururi. Și îi spun colegă în sensul clasic pentru că nu vreau s-o văd legată și cu atât mai mult mi-ar displăcea dacă aș întreprinde eu acțiunea c-ortogramă. Una din treburile ei e să sune să se certe cu niște oameni la telefon, care oameni trebuie să o asculte pentru că noi suntem clienți și avem în exclusivitate dreptate continuă ceea ce ar trebui să fi înțeles deja până acum dar probabil au și ei colege ca a mea.

Suntem atât de clienți ai lor încât avem și un cont, spre folosirea lui în identificare când sunăm, să știe săracii la ce să se aștepte și să-și poată pregăti sufletește sufletul pentru ce o să urmeze. Colega mea, să-i spunem generic Carmen Iordaș, când îi răspunde robotul care te-ntreaba de cont, chestie care se întâmplă de fiecare data, e sâsâita. Nu numai atunci dar acum devine important detaliul pentru că ea trebuie să zică pe gură literele și cifrele care reprezintă puse la un loc contul. Robotul ăla, în tâmpenia lui robotizată, are tupeul să nu o înțeleagă pe motiv de sâsâiala așa că ea, suflet mare și înțelegător, îl ia molcom și îi explică că W as in Walter, V as in Victor și tot așa. Lu’ robotu’. Care, își imaginează ea, își ia un bit, îl umezește-n gură și își transcrie pe citeț ca să o înțeleagă a două oară.

50 Things Women Would Do To Drive Men Crazy

 1. Do not say what you mean. Ever.

 2. Be ambiguous. Always.

 3. Cry. Cry often. Tell them it’s their fault.

 4. Bring things up that were said, done, or thought months or years ago.

 5. Make them apologize for everything.

 6. Stash feminine products in their backpacks and in their books as cute reminders that you were thinking of them.

 7. Gossip. Gossip about everything that walks.

 8. Play Alanis Morissette’s „You Outta Know,” loud. Look at them Smile.

 9. Look them in the eye and start laughing.

 10. Cry.

 11. Get mad at them for everything.

 12. Discuss your period in front of them. Watch them squirm.

 13. Hold grudges.

 14. Demand to be e-mailed. Often. Whine when they don’t comply.

 15. When complimented, make sure to be paranoid. Take nothing at face value.

 16. Use daddy as a weapon. Tell them about his gun collection, his quick trigger finger, and his affection for his „little princess.”

 17. Be late for everything. Yell if they’re late.

 18. Talk about your ex-boyfriend 24-7. Compare and contrast.

 19. Go everywhere in groups, especially the bathroom. Do nothing alone. Independence is a sign of weakness.

 20. Cry.

 21. Make them guess what you want and then get mad when they’re wrong.

 22. Plan little relationship anniversaries, i. e. the monthly anniversary of the time you saw each other in the library. . . for five minutes. Then get mad at them for forgetting. Then cry.

 23. Fall for your FAC.

 24. Gather many female friends and dance to „I Will Survive” while they are present. Sing all the words. Sing to them. Sing loud.

 25. Correct their grammar.

 26. Describe back-alley abortions. Then remind them of their mother or little sister.

 27. Constantly claim you’re fat. Ask them. Then cry, regardless of their answer.

 28. Leave out the good parts in stories.

 29. Make sure to only be interested in guys in the same friendship group. Make sure to cause trouble.

 30. Make them wonder. Confusion is a good thing.

 31. Cry.

 32. Declare that you are not wacko.

 33. Criticize the way they dress.

 34. Criticize the music they listen to.

 35. Criticize their hair.

 36. Ignore them. When asked, „What’s wrong?” tell them that if they don’t know, you’re not going to tell them.

 37. Try to change them.

 38. Try to mold them.

 39. Try to get them to dance.

 40. Pretend you’re interested, lead them on, then feign ignorance when confronted.

 41. When they screw up, never let them forget it.

 42. Make them stay at religious services until they are close to fainting. Just because.

 43. Blame everything on PMS.

 44. Blame everything on PMS only after it has been blamed on them.

 45. Whenever there is silence ask them, „What are you thinking?”

 46. Get mad if they don’t notice a haircut. Even if it’s only a half inch.

 47. Read into everything.

 48. Over-analyze everything.

 49. Cry.

 50. Make it your goal to make THEM cry.