Uneori sunt prost. Mi se intampla din cand in cand sa imi inghete procesele gandirii ca dupa o gura de inghetata prea rece si atunci sunt prost. Sau SI atunci. Nu pot spune ca nu sunt in general pentru ca am, la fel ca toti oamenii, probabil, o parere destul de buna despre mine. Desigur, nu am realizat prea multe in viata si pe tot ce am reusit sa fac s-a depus deja un strat de praf gros de doua degete. A trecut ceva vreme de atunci.
Fac parte dintr-o generatie care a crescut cu filmele de la hollywood despre viata de liceu si facultate si, prost si impresionabil cum eram, m-am asteptat ca experienta mea sa fie la fel. N-a fost.
Poate m-am blocat atunci in expectativa, cand am ajuns prima oara in Bucuresti si desi am stat in camin, ca tot studentul, nu imi amintesc nici o petrecere care sa fie macar aproape de nivelul de distractie si depravare pe care il vazusem la cinematograf. Pe cine mint, imi downloadam filmele si ma uitam la ele pe calculator, eram elev si apoi student, nu maharajah sa imi permit sa ma duc la film de 4-5 ori pe saptamana.
M-am straduit, in schimb, sa ma distrez: am iesit in cluburi, unde din cauza unei timiditati aproape debilitante nu am intrat in vorba cu nici o fata care imi placea. M-am apucat de fumat, cu greu, la 2 ani dupa ce m-am hotarat sa o fac, am avut parte si de niste betii de pomina. Am invatat, m-am indragostit, mi-am luat tepe, m-am bucurat, am fost trist, am fost paralizat de frica. Am facut atat de multi pasi inapoi incat pana acum ar trebui sa fiu in mama sau, mai rau, in tata. Nu a fost cum ma asteptam.
In retrospect poate de asta nu mi-a iesit mai nimic, pentru ca e un timp si un loc pentru toate. Cand te dezvolti sunt anumite etape prin care treci si odata cu depasirea lor iti schimbi optica asupra lumii, sistemele de valori si asteptarile. Ca si pokemonii, ar trebui sa evoluezi, cand aduni destula experienta, in versiunea urmatoare. Vlad X.0 . Nu poti face asta insa daca e ceva care te tine in spate si aici cred ca a fost problema mea. Nu pot trece mai departe cat timp am niste asteptari care nu imi sunt implinite si, mai trist, asupra carora nu am nici un fel de putere sa le pot obliga sa se intample. Cu alte cuvinte si in alta limba, life happened.
Psihologul la care am mers o perioada buna de timp incerca sa imi explice ca omul, animal social carele este, nu poate sa treaca singur prin viata ca gasca prin chestii prin care trece gasca fara nici un fel de efect. Trecand peste exemplele si citatele pe care mi le-a dat, ideea ei e ca viata e un sport de echipa si ca atare trebuie sa iti gasesti coechipieri in care sa ai incredere si care sa aiba increderea ta. Prima parte e usoara dar pentru a doua trebuie sa muncesti; unora le e mai greu sa se deschida, mie nu. Am crescut cu ideea ca un barbat, mascul feroce si neimblanzit, nu are emotii. Nu are sentimente, nu are slabiciuni sau daca are in mod cert nu le arata: doar exista, conducator intre oameni care nu plange si nu cere niciodata nimic nimanui.
Dupa cum spuneam, uneori sunt prost. De cele mai multe ori cand sunt prost am impresia ca sunt o victima a sistemului cand de fapt schimbarea a carei lipsa si nevoie o deplang ar trebui sa vina din mine. Nu ca in cartile alea de rahat de self help in care un nene zambitor te convinge, numai daca ii cumperi cartea, ca daca iti repeti de multe ori in oglinda ca esti frumos, destept si carismatic o sa ajunga sa fie adevarat.
Dorinta mea pentru noul an e sa fac ma intamplu. Asa sa-mi ajute Cthulhu.
Blog dă Vlad 