N-am eu multe dar niciodată n-or să-mi lipsească datoriile

Pre când mai în trecutul apropiat aveam probleme în a-mi găsi titluri la postări şi mă perpeleam pe-o singură parte căutandu-le, acum am vreo două gata scrise şi salvate dar nu prea am la ce să le şi pun în fruntea. Vezi-Entitate-Supremă-Care-Ne–a-Creat, trec printr-o perioadă de asiduă durere de cap şi ochi, combinată cu o cruntă suferinţă metaflorica în cur de a face ceva în privinţa asta drept pentru care aşa îmi şi trebuie.

Balansatul de dureri şi perioade de nedureri e destul de dificil în general dar mai ales atunci când înşiruirea de întâmplări aleatorii dar cu o schiţă predeterminată pe care o numim viaţă face pe dânsa-n patru şi obligă la staţionare pe o perioadă destul de lungă de timp în faţa a ceea ce creează motivul tânguielilor, respectiv un monitor de calculator, în spatele căruia îmi desfăşor munca. Nu aş putea explica exact de ce în spatele lui, nefiind de profesie reparator spate monitor (numa’ unu’) dar dacă aşa e vorba cine sunt eu să mă iau la palme şi bătăi cu perne cu înţelepciunea populară şi chiar dacă m-aş încumeta, mi-aş lua o bătaie prima-ntai pe cârcă, fiind singur faţă cu reacţiunea, care e multă.

Aş vrea totuşi să împing un semn de atracţie asupra faptului cum căci înţelepciunea populară nu e prea deşteaptă şi ar trebui revizuită şi adăugită înspre varianta 2.0. Am aflat asta la prima mâna (dreapta), dijaba cumpărându-mi de lame pentru bărbierit palmar când mi-am auto-început viaţa sexuală şi de asemenea fiind convins că problemele de vedere de acum nu de acolo mi se trag.

•••

M-a buşit mai ieri nu o maşină, cum sunt convins că speră unii, nici un plug, cum era chiar posibil, şoferii de pe asemenea utilaje având dezlegare la roşu, ci o revelaţie. Cred că aş putea schimba numele blogului în RevelaţiileLuVlad pentru că le am în ritm alert, aproape divin aş putea spune.

Există doi dragoşti pe lumea asta, aşa, calculând în mare şi în alea adevărate, că ălea de umplutură se categorisesc în mai multe varietăţi decât aş putea eu să număr vreodată, deci mai multe decât am eu gegete la mânuri şi picioare. Există aia spongioasă, care are volum mare da’ e cam goală pe dinăuntru, adică de oameni activi, care deci fac multe activităţi atât împreună cât şi individual şi se agaţă unu-n altul şi invers cât de mult posibil. A doua e aia gen pateu pe pâine, mai densă, mereu de o singură culoare şi nici aia prea atrăgătoare, fix ca pateul. Diferenţa dintre cele două e după cum urmează: aia buretoasă, şi când spun asta mă gândesc fix la ăia de bucătărie, nu la ăia de baie cu care te freci prin locuri unde soarele răsare doar dacă-l plăteşti, se extinde sau se comprimă în funcţie de cum se manifestă cei mârşavi în ale dragostei, pe când cea de tipul pate pe pâine e o constantă monotonă şi monocromă dar sigură.

Puteam să schimb domeniul şi să zic că dragostea osmiu (care are onoarea să fie cea mai densă substanţă de pe ăst pământ), dar are dezavantajul că sună ca o relatare penilă la persoana a treia singular şi mie mi-e a foame, nu a sex solo.

•••

M-am uitat acum câteva zile la un interviu cu o oarecare câştigătoare de Oscar de anul ăsta, nu pentru că vroiam neapărat cât pentru că un prieten care încearcă să tragă de numele meu destul cât să-i ajungă să se acopere şi el m-a obligat prin click de link. Dacă se dă în cap pe stânga şoarecului nu mai ai ce face, taci, suferi şi simulezi că de fapt asta îţi lipsea din viaţă şi că de când te-ai sculat de dimineaţă tânjeai după ceva fără să ştii ce dar acum ai aflat, mulţămiri în număr de mii. Domnişoara-doamna-nu-ştiu ce-i că nu prea mă interesează statutul marital al unor acestea de se prostituează în cuvinte, la două trei vorbe tot zicea ceva de publicistul ei şi mi-am imaginat, în seninătatea mea cerebrală, că o fi un mare om de îl are atâta-n gura cineva care tocmai câştigase un premiu. Ulterior m-am interesat şi am aflat că ca să funcţioneze un vedet are nevoie de o curte de pulifrici care se agită targetat pe câte-o direcţie. Eu, când o să fiu şi eu la rândul meu vedetă de apă dulce cum invariabil o să ajung, o să îmi angajez printre altele un manager de erecţii a cărui singură treaba o să fie să mă sfătuiască când să le am, când să nu şi mai ales în prezenţa cui. Cu restul cred că mă descurc şi singur in sensul că nu am nevoie de ajutor cu punerea în practică a planului avizat.

•••

Prietenă-mea a insistat să îmi iau o cămaşă pe mine când m-am dus la muncă, nu pentru că altfel m-aş fi dus la bustul gol, ci peste tricou, pentru că e frig afară. Argumentele logice cum că eu nu muncesc la deszapezire şi că vecinuiesc cu un calorifer au căzut pe urechi surde aşa că azi, iubitoriu de pace şi înţălegere-ntre oameni cum mă aflu, am venit cu cămaşă pe mine. După ce a reuşit la un moment dat să se tundă ca maică-mea acum a început să mă înfofolească ca bunică-mea când eram mic. Cred că încearca să se infiltreze subversiv, asemuindu-se (şi nu mă) cu persoane cu care m-am obişnuit să existe spaţial în contextul de eu.

•••

Pe 26 şi 27 martie a fost o treabă cu homosexualitatea şi din loc în loc îşi mai schimba unul sau una poza de profil pe Facebook că îi susţine în demersul lor să îşi unească frustrările unele cu altele în sfânta instituţie a superfrustrarii, ca ăia 5 inelele în Captain Planet. Cu riscul de a nu fi crezut ţin să precizez că nu sunt homofob dar nici pro-homo, din lipsă de un cuvânt mai bun şi nu ca determinare a gradului de proficienţă în ale îmbucatului. Ce mă supără aşa, atât de puţin încât să pot să trec peste fără absolut nici o problemă dar totuşi trebuie menţionat, e că la toate paradele astea gay la care s-a nimerit să mă uit la ştiri sau în pozele cu oameni care sunt gay şi se auto-susţin nu apar, statistic vorbind, reprezentanţii genului.

Unde sunt homosexualii în negare care nu merg de 3 ori pe zi la sală să-şi lucreze fesierii, nu am nici un dubiu, cu un scop ulterior? Dar lesbienele care se îmbracă fix ca nişte tăietori de lemne şi beau la fel unde-s? Pulbere pe sub vreo masă, evident, dar un om nebolânzit la cap ar putea crede că măcar la întruniri ar putea să vină bipede sau măcar ca nişte Păşitori Imperiali, mai molcom, pe 4 picioare, dar sigur.

•••

Din ciclul gânduri de foarte dimineaţă noaptea:

Diferenţa dintre maieu şi maiou, nebagând în seamă care e corect şi care nu, e ceva foarte fin, care poate fi dedus din vocala folosită în locul celeilalte pe când toate consoanele rămân fix la fel. Şi două vocale rămân la fel dar tocmai prin asta se exclud din discuţie, neschimbându-se. Maieu spune cineva care nu îl poartă pe sub cămaşă şi se uită cu ochi piezişi când i se sugerează. E ca litera, când o scrii, se delimitează de articolul vestimentar prin golul din tiparniţă pe când ‘o’, datorită rotunjimii caracteristice include ideea de a purta maioul în subconştientul omului care o face.

•••

Eu am un nas şi pe nasul ăla pe care îl am şi de care nu vreau să mă despart nici măcar prin tăiere am piele, pori şi greutatea lumii care mă apasă de fiecare dată când îl dau cu nasul în frig. Floricioaica zice că e de la sinusuri. Eu nu sunt de acord cu ea şi astfel mă opun făţiş. Ea insistă că e de la sinusuri. Mie mi se pare că sunt mai important decât geometria şi că e de la greutatea lumii. Ea mă dă cu capul de pendula morţii că e de la sinusuri. Eu mă gândesc că cum nu mă aşteptam eu când eram mic să fiu atât de important încât să port greutatea lumii pe nas. Atlas o ducea în spate, altul sub braţ, când era lumea plată, mie mi s-o nimerit să trebeasca să o duc pe nas. Nu-i vorbă, că am şi unde să o duc şi mai rămâne loc pe lângă pentru alte planete dar dacă tot o deplasez, oare ce i-ar plăcea să vadă din ea însăşi? Măcar s-o duc undeva frumos, că la muncă nu cred c-ar vrea să mergem. Dacă nu mergem la muncă atunci n-o să mă mai plătească, trebuie să îmi sacrific viaţa pentru lumea asta şi ea altceva înafară de să mi se lase pe nas nu face. Dacă-mi cade nasul de acolo de unde face pârghie cu greutatea? N-o să mai pot ieşi pe stradă şi o să trebuiască să o duc numai prin casă, maaaxim să ducem gunoiul la ghenă şi aia nu e aşa de departe. Asta înseamnă responsabilitate.