Evanghelia după Caddy

Azi o fost prima Zi Internaţională a Fericirii. Nu azi când citiţi voi ci azi când scriu eu, ca să fie clar şi ca să nu avem vorbe sau cozi la magazine înainte de ora închiderii că vai, aţi ratat oferta. Nu înţeleg prea clar conceptul din spatele ideii de sărbătoare internaţională, că eu mă fericesc pe mine mult mai des decât o dată pe an dar aşa, singur şi fără de-ajutor. Azi, spre nici o deosebire de alte zile aşa-zis internaţionale, oamenii au mers la muncă şi acolo ei nu pot să fericire pentru căci sunt ocupaţi cu alte treburi, supra-numite şi munci de unde vine şi numele locului unde s-au aflat. Tot azi, iarăşi la fel cu alte zile, e miercuri deci e zi de jumătatea săptămânii, când încă nu ştii dacă te bucuri că au trecut luni şi marţi sau să buhăi, invariabil în cuşmă, că mai sunt joi şi vineri care urmează. Din cele două de mai sus aş putea trage o acoladă ca la maftimatica şi să bag un rezultă că prima Zi Internaţională a Fericirii a fost un fiasco total. Rog organizatorii să se străduiască puţin mai mult la anu’.

Notă adiţională: între timp s-a făcut vineri, pentru cine nu e la curent cu mersul săptămânii.

•••

Luni 25 e zi de salariu şi cârduri de carduri hămesite aşteaptă cu guri de lupi dacici (adică fără un cur propriu-zis, dar şi ăla franjuri), să intre prin faţă şi să iasă prin spate mii de lei. Toţi de la mine de la munca şi de ce nu şi din ţară suntem pregătiţi atât sufleteşte cât şi fiziceşte să aglutinăm ceva după lungi perioade de uscăciune, mini brezels la quintal şi iaurţi la cea mai mică formă de ambalare posibilă. Bugetari din toate colturile ţării s-au auto-constituit ad-hoc într-un club select pentru că au cicluri de viaţa similare şi, cel mai important, îşi sincronizează perioadele fără bani că femeile care stau împreună perioadele, iar apoi m-au numit pe mine să le port cuvântul ceea ce şi fac prin prezenta. Indicaţiile a cum sa fac asta au fost variate, printre care ‘pe-o ureche, ca mafioţii’, ‘scos din pantaloni’ sau ‘numa’ să-ţi pui curea la el, mămică, că ţi se vede fundu’ dacă nu’, motiv pentru care îl şi port aşa cum mi s-a indicat că să nu.

Rareori realizăm cât de important e rolul pe care îl are B.U.G. Mafia în vieţile noastre iar atunci când o facem dădem gândul la o parte cu dosul pălmii scheletice de foame. Dar cu toate astea, în Evanghelia după Caddy, strofa 1 versetul 3 se zice că ‘Ban la ban şi păduche la păduche trage,’ şi că ‘Cei de sus nu te ascultă nici nu-ţi dau pace’ şi precum a spus aşa şi este, mai ales când se întâmplă să nu fie nici bani precum nici păduchi. Dacă versetul este adevărat, şi presupunem că este adevărat fiind al lui Daddy Caddy, care este şi el adevărat la rândul lui, opusul este aşijderea. Deci lipsa de bani la lipsă de bani trage şi lipsa de păduchi la lipsă de păduchi îi face cu ochiul. Mergând pe stradă şi arătând cu degetul un om îl putem întreba: ‘Tu când n-ai bani, n-ai bani? Dar păduchi, când nu ai, nu îi ai?’ Şi răspunsul lui va fi invariabil că aşa e, cum şi Caddy s-a pogorât dintre bajeti şi Pantelimoni între noi să ne arate calea cea dreapta până pe Iancului unde întâmplător stau eu, lefter-păcătosul.

Dar vie-va Luni cu slavă şi intrare de bani în conturi iară toate fi-vor din nou cum or fost la început de fost salariu şi bugetarii vor ridică din mânuri în aer şi îi vor adresa mulţămiri călduţe celui de sus care le-a alimentat cu credit cardul iară el nu îi va ascultă şi nu îi va lasă în pace pentru că munca nu se termină niciodată, împlinind profeţia Caddyului.

•••

Salut! Bună dimineaţa/ziua/seara, după caz. Bla-bla-bla. Bla? Bla-bla. Vreme. Bla. Politică. Bla-bla-bla-bla-bla. Auzi, tu…?

Cam aşa se rezumă momentul zero al interacţiunilor dintre oameni, care e mereu la fel şi altfel nu-i. Se începe cu saluturi fix degeaba, că-s desuete cam de când a apărut internetul pentru toţi, în măsuri de copii si adulţi. Începi să vorbeşti ca să poţi să vorbeşti în continuare şi după aia să ajungi unde de fapt te interesa, adică la motivul pentru care te interacţionezi cu omu’. Başca că sunt şanse mari ca introducerea asta în problemă să fie falsă, de mult nu am auzit pe cineva care să ureze ‘bună dimineaţa’ cu un ton de bună dimineaţa.

Bună dimineaţa sau ruda lui de la ţară, ‘neaţa, e mai mult o înjurătură decât o urare. Dar e? O urare, adică? Poate-o fi o constatare şi mi-am trăit viaţa în minciună până acum, fix tătă viaţa.

Eu nu mai dau bună dimineaţa, precum nu dau nimic altceva de la mine din principiu. E dimineaţa mea şi nu am de gând să o împart cu nimeni care nu era acolo când a început ea prin deschidere de ochi şi a continuat prin măscări. Încerc să nu mai salut deloc, mai ales în comunicarea online. Cu ce-l încălzeşte pe ăla cu care vorbesc dacă mai citeşte un rând de ceva care nu are nici o relevanţă în plus? Probabil nu mă interesează cum o duce, el ştie că nu mă interesează şi contracarează cu o neinteresare crasă la neinteresul meu aşa că tăt îi bine. Putem să trecem amândoi împăcaţi mai departe.

Dar să nu trecem şi să analizăm puţin formularea. Bună. Ăsta-i aşa, de departe cuvântul care se face vinovat de interpretaţionalism. Nu poţi să crezi pe nimeni când îţi zice că dimineaţa e bună pentru că nu poţi da după aia vina pe el când se demonstrează că nu e, nu-l poţi da în judecată pentru publicitate falsă deşi în mod clar ar trebui. Mai citim o dată. Bună. Chirăie a speranţă cuvântul or nu e bine să ai de a face cu oameni care speră pentru simplul motiv că ocupandu-şi timpul cu asta nu întreprind nimic altceva deci sunt contra-productivi în sensul că să facă ceva pentru mine. Cuvântul al doilea: dimineaţă. Unu la mână că dacă e dimineaţă şi io m-am erectat din pat înspre viaţa reală deja am luat starea zilei la cunoştinţă deci ipso facto nu am nevoie să mă lumineze nimeni întru adevăr şi evidenţă, doi la mână că nu există doi la mână, unu e de ajuns.

Am învăţat (vorba vine) la facultăţuri că dacă comunici faci un schimb de informaţii dinspre emiţător spre receptaclu. Acuma privind din perspectiva (doi paşi în spate) a ce-am zis mai sus, ce rol are să bună dimineaţa?

•••

De ce te-ai pune tu pe tine sau în general oricine pe sine însuşi în pericol de bună voie şi nesilit de mine? Sine însăşi e altă treabă pentru că femeile tind să facă asta indiferent de absolut orice, doar pentru că pot şi pentru că sunt egale bărbaţilor, dar mai egale o ţâră, noi trebuind să le ţinem lor uşi deschise pe când ele nouă nu. Bărbaţii nu prea fac gura mare la alţi bărbaţi mai impunători prin dimensiuni decât ei când există posibilitatea, nu, probabilitatea, să şi-o încaseze. Femelele de om da, în lumea lor utopică de egalităţi succesive şi inter-împleticite li se pare că e o idee bună, ‘doar n-o să dea în mine, că-s femeie’. Dar stai, dacă e egalitate atunci de ce te aştepţi să fii tratată preferenţial în condiţii de cafteală, întreabă mii de neuroni care au meditat pe temă, dar întreabă fără răspuns. Şi dacă se întâmpla să dea malacul, ‘doar n-o să mai dea o dată’. Bine. Dacă ai rezistat la una bucată carabă atunci ai ajuns la limita la care el se sperie şi o să dea înapoi respectându-te.

Gândirea asta, pe bază de ‘doar’ e de vină, că e confruntationala şi noi la bătută suntem masculi alfa fără nici un fel de excepţie. Există doar o diferenţă şi anume ca unii sunt doar alfa pe când alţii sunt alfa prim. Smărăndescu e alfa, eu sunt alfa prim şi ne recunoaştem între noi ca atare. Eu ştiu că poate să mă bată de să-mi zbârnăie ce-o mai rămâne din creieraş şi el ştie acelaşi lucru dar alege să nu o facă aşa că ieşim amândoi câştigaţi.

Aşa, şi eram eu la Dristor 2 acum câteva zile, la 5 ş-un foarte pic dimineaţa, singur în tăt metroul, aşteptând să ne adunăm mai mulţi ca să putem pleca, când pe o uşă aflată la capătul celălalt al vagonului intra o reprezentantă nu prea bună a sexului frumos. Vagonul – gol luciu, în afară de mine care mă aşezasem autoritar pe primul loc de unde a vrut pula mea, că de aia eram primul, să-mi aleg. Femeia, să-i spunem Tanţa căci e un nume care pare să fie iscodit din genune numai şi numai pentru ea, se asează taman pe locul de lângă mine deşi arătam cum arăt de obicei, adică fioros. Barbă încâlcită şi cu mustăţi proprii plus mustăţile mele, privire pierdută şi ochi roşii de nesomn, picioarele răjghirate în toate direcţiile, ce mai câcârâcâmâr, eu nu m-aş fi aşezat lângă mine dacă nu m-aş fi ştiut în prealabil. Dar ea da. Deşi nu mă ştia în prealabil. Foarte iresponsabil din partea ei, că dacă eram un periculos nici bategardu’ nu era încă s-o salveze.

A fost şi o bizară, că nu a zis nimic, a mers cât a avut de mers lângă mine şi după aia s-a ridicat şi-a dispărut precum măgaru-n ceaţă. De obicei când se îndreaptă spre mine o femeie feminină vrea ceva, de regulă să ridic sau duc ceva greu o anume distanţă dar asta nimic. Nici conversaţie nu mi-a făcut şi nici ceva din buzunare nu-mi lipsea după, în principal pentru că erau goale dar aveam eu nişte scame puse aşa, la derută.

Motivul pentru povestea asta e să exemplifice inconştienţa duşmanului de declinare şi păntră că mi s-o-ntamplat mie în viaţa mea efectiv şi despre asta-i blogul. Care căuta înţelesul ascuns al celulei îi urez întrebarea că de ce lula mea îl caută aici?

•••

Ziceam că Floricioaica nu mă citeşte şi m-am sâmţât dator să dau şi nişte detalii, ca să nu apară ea ca fiind un monstru hain şi fără de suflet. E, dar nu aş vrea să apară ca unul căci poate la un moment dat o să îi pese de aparenţe precum acum nu. Pe lângă că nu e nici măcar curioasă să vadă ce îmi fată mie mintea, mai are şi tupeul să spună că mă susţine deoarece făcând asta nu fac altele. Adică îmi ocupă mie timpul cu chestii inocente şi care nu dăunează grav sănătăţii sau liniştii ei lăuntrice. Ea mă susţine moral prin neopunere, cel mai pasiv mod de a fi alături de cineva de care am auzit, şi nu am auzit eu chiar de multe dar în scopul exagerării pentru efect am. Tot aşijderea o să o susţin şi eu când o să vrea să aducă în şedinţa de buget, pentru care punem ambii amândoi bani, opţiunea că să-şi cumpere chestiuţe de care cică are nevoie. Ba mai mult, nici n-o să zic nimica-nimicuţa când o să îmi explice de ce i-s atât de necesare. N-o să mă opun da’ nici bani n-o să aloc pentru ele. Răzbunătoriu 2.0.