Metro-fucking-Rēx Iūdaeōrum

Bun titlu, mai ales pentru că Paşte. Aş vrea să încep discursul cu o precizare şi anume că nu am trăit niciodată în altă ţară înafară de România pentru mai mult de o săptămână. Nu ştiu cum e, nu pentru că nu mă interesează sau că nu am avut ocazia, pur şi simplu nu vreau să zburătăcesc în alte ţări mai mult sau mai puţin calde. Acestea fiind zise, citesc despre tot felul de străini sau cum le-or zice lor la ei în ţară, care se supără şi fac scandal când nu e totul aşa cum vor ei. Cred că e celebră gluma (nu-mi vine să cred că e pe bune din motivul de mai sus) că regia de metrou din China sau Japonia şi-a cerut scuze pentru întârzierile dintr-un an, care au însumat 3 secunde. Şi acum, pentru prima oară, subtitlu:

Cu ocazia zilei de 1 Mai Metrorex urează călătorilor un călduros ‘Sex oral!’

Păi oamenii care trăiesc acolo pot să se bazeze pe serviciile astea, să-şi facă programul în funcţie de ele într-un fel de ‘stai liniştit pe ouă, BCR lucrează pentru tine’. De pe 1 Mai încoace, deci de 3 zile întregi, Metrorexul mă obliga să alerg cum n-am mai alergat de mulţi ani iar motivul e simplu: au scos o cursă de la Republica înspre Dristor 2, ultima. Măsură care îi face pe toţi cei care trebuie să ia metroul de după Unirii să-i doară în paişpe, oricum ora la care pleacă ultimul din staţia lor e tot aia, şi anume 23:30. Că stă acolo vreo 10-12 minute degeaba nu importă, e timp de un pișu sau mai mult chiar, ca-n popasurile de la excursiile cu clasa. Însă contează pentru mine care nu am primit notificarea că ‘Băi Goguţă, ia pleacă mai devreme tu de acasă de acum că îţi schimbăm orarul. O să ajungi la Dristor 2 fix cu 15 secunde înainte să plece penultimul metrou de la Dristor 1 spre staţia în care tocmai ai ajuns, ştii tu, ăla de care ai nevoie. Poţi să fugi să-l prinzi. Hai noroace!’

De pe 1 Mai tot încerc să alerg din ce în ce mai repede ca să acopăr tunelul în timp util şi am analizat problema în urma rezultatelor înregistrate:

În prima zi, când am fugit ca bătrânii ăia care fac jogging în filme, l-am ratat de la distanţă. Pe 2 am alergat mai bine dar tot neserios şi am ajuns când ultimul vagon ieşea din staţie iar azi deci a treia zi din enumerare am plecat ca în vremurile mele bune când făceam atletism. Treptele mi-au pus oarecare probleme pentru că nu ştiam câte şi cum să le hrmpf odată şi am ajuns când începea să se pună în mişcare. Dacă aş putea face câte un singur salt peste fiecare din grupurile de scări, să aterizez cu o rostogolire ca să nu îmi rup nimic şi apoi la ultimele să pot să cotesc în timpul acrobaţiei sus numite cred că/poate/sper să ajung în timp util să mă vadă şoferul cum mă izbesc de uşa închisă înainte să pornească şi în felul ăsta să nu frec duda degeaba la Unirea ca apoi să repet alergarea la Eroilor, destinaţia mea finală cu mijlocul de transport în comun.

Reclame