Am citit azi intr-o pauza de creatie niste mailuri pe care le-am gasit dosite prin inboxul meu cel prafuit… undeva pe la a 5-a pagina in urma. A fost chiar jenant sa citesc cum ma exprimam acum vreo cativa ani in urma cand treceam prin dusurile scotiene pe care doar dragostea ti le poate face. Jenant si trist totodata, dar m-a facut sa ma gandesc putin mai mult la ce inseamna cu adevarat “sa te implici”.

*disclaimer: ce urmeaza sunt fara numar, exemple pe care le-am trait sau mi le-au impartasit altii prin viu grai sau pe mess*

Nu se cheama ca te-ai implicat daca nu stai noaptea si te gandesti obsesiv la ce inseamna un cuvant spus de ea si scoti din el zeci si sute de implicatii si apoi iti faci planuri si reactii legate de fiecare. Nu se cheama ca te-ai implicat daca in momentul in care ea iti urla(cu varianta sopteste) in ureche ca te iubeste te simti mandru de tine, ca si cum tocmai ti-ai indeplinit norma. Daca nu simti din cand (sau mereu) nevoia sa faci dragoste (aia cu ritm mai lent si in care va priviti in ochi tandru si va mangaiati, va muscati incet buzele – soft porn style- nu  pig-sex, with the squealing and the marathon wannabe) nu te-ai implicat cu adevarat. Daca nu te trezesti gandindu-te la ea din senin si doar chestia asta sa iti faca ziua mai buna nu te-ai implicat cu adevarat. De asemenea daca nu ai stat sa te uiti cu fata aia de bou in extaz la animalul pe care ea il adora si nu ai parut atat de incantat de el nu te-ai implicat cu adevarat.

O sa mai continui lista cand imi mai vin idei. Back to work now.