De cateva zile sunt terminat ca bateria. Ce epure Duracell, eu sunt ala care cade la linia de start si se simte bine facand asta. Dupa ce dorm sunt fresh maxim pana ies din casa, dupa aia ma prinde din urma si nu prea mai am chef de nimic, incep sa ma gandesc la chestii calduroase si pufoase, la cutii din lemn pe care sunt puse arcuri de metal care ma impung in coaste, la pasari sacrificate pentru ceea ce ne pot da ele noua. Adica la plapume, paturi si respectiv perne. Si ma prinde un cascat… care ma tine pana pe la ora 3 PM, cand parca-parca incepe sa ma lase oboseala si imi mai vine putin cheful de viata. Putin. Normal, cu ora la care se insereaza acuma imi trece foarte repede.

——————————————————————–

Azi dimineata m-am trezit putin mai devreme si din lipsa de ocupatie m-am apucat sa ii desenez ei pe abdomen cu buricele degetelor. Si asa doarme ca valiza-n gara si nu simte, macar nu ma plictisesc pana cand imi suna alarma aia orgasmica, mi-am zis. I-am ridicat putin tricoul cyan sau turquoise, (daca as sti cum se traduc e primul sau daca al doilea n-ar suna ca scos din butoiul cu muraturi le-as scrie in romana) pana cand am descoperit o zona cam cat o coala A4 si am inceput. Evident, buricul a fost soarele. Altceva nu puteam sa-l fac. Sigur. I will not hear any comments. dupa aia m-am apucat sa desenez singurul lucru pe care stiu sa-l desenez, si anume L’Esperance, corabia din “Toate Panzele Sus”. Am facut apa pe partea mea (stateam in dreapta ei) pentru ca ar fi fost chiar ciudat sa desenez totul cu capul in jos. Dupa aia am sarit in partea cealalta si am desenat niste pasari. Nu complicat, V-ul pe care mi l-a aratat in clasa a doua invatatoarea: am desenat un stol in forma de V de V-uri si am fost mandru de mine. Cred ca am scos si limba printre dinti de concentrare. Intr-un final, dupa ce am desenat si cativa nori am ajuns la barca propriu-zisa: capodopera de arta. Vele, nacela, steag falfaind, carma, cala, chila, am bagat acolo ca la un concurs de desen tehnic. Am incercat si vreo doi omuleti, da’ i-am sters ca nu ma pricep deloc. Oricum, dupa vreo 20 de minute era gata si era superb. Nu se vedea decat in imaginatia mea, dar eu cred ca merit crezut pe cuvant. Si cand incercam sa sterg cu buricul degetului mare un norisor care se cam incaleca cu o pasare in coltul din dreapta sus (format din bata pantalonilor de pijama si manerele ei ale dragostei) cred ca am gadilat-o. A dat cu mana peste tot desenul si mi l-a sters Nu are suflet